ZuZu Concept

Sper că vă place tema. Am încercat să aleg una foarte simplă care să nu obosească ochii. Mulţumesc lui Alex pentru asta.

Dacă mă ai în lista de contacte, te rog să dai add unui id ce se termină în 21 pentru că va fi noul meu id.

Timp de două săptămâni blogul va fi în construcţie. Voi schimba toate paginile şi voi încerca să găsesc o identitate blogului, să-i fac un brand ca atunci când un cititor va fi întrebat ce-i place la blog să ştie ce să răspundă.

Când nu mă pot abţine mai trec pe aici răspund la comentarii, experimentez noi teme şi mai dau nişte nelămuriri.
Îmi cer scuze dacă n-am reuşit să mă fac înţeles, dar puţini au înţeles ce am vrut să zic de fapt în ultimul articol. Dacă vroiam să-mi închid blogul scriam trei vorbe: Îmi închid blogul.
Vacanţa e mişto deocamdată.  Am făcut rost de două cărţi de Paler: Viaţa pe un peron şi Viaţa ca o coridă care m-au făcut să las Doamna Bovary din mână(promit s-o reiau). Egoistul de Meredith e la locul ei din biblioteca municipală pentru că am lăsat-o dupa 5 pagini.

Am deja partea teoretică pentru scopul care mi-am luat vacanţa şi zilele astea trec la treabă.

PS. Oros, ţi-am şters comentariul. În Condiţii la punctul 5 am scris că voi scrie de fiecare dată motivul pentru care şterg un comentariu. Motivul de acum a fost: aşa am vrut eu. Sunt sigur că o să mă înţelegi
Dacă voi mai simţi nevoia să mai dau lămuriri voi mai trece pe aici. Am scris ceva zilele astea, dar voi publica altădată pentru că nu-s genul ăla de articole ce-şi pierd din actualitate.

July mi-a trimis un mail întrebându-mă cât va dura absenţa mea de pe blog. În primul rând, vreau să-i mulţumesc pentru mesaj şi interesul pe care îl acordă acestui blog. Îi mulţumesc mult pentru comentariile de până acum şi cu ocazia asta le mulţumesc şi celorlalţi cititori care fac acest blog să existe. Contează foarte mult pentru mine.

Aşadar, explicaţiile:
În primul rând, am făcut o pauză pentru că acum lucrez la un nou proiect. Pe scurt, este vorba despre un blog care încearcă să ajute persoanele care n-au nicio experienţă în blogging. Vreau să ofer un ajutor posibililor bloggeri, ajutor pe care eu nu l-am avut. Nu fac publică adresa pentru că nu vreau să-i fac nicio reclamă şi nici nu este finalizat complet. Deasemenea, noul blog l-am făcut din următorul motiv: Vreau ca ZuZu Concept să fie un blog strict personal. Dacă voi dori să scriu ceva despre blogging, internet voi scrie pe noul blog.

Al doilea motiv (şi probabil principalul) este că am cam început să scriu aproape din obligaţie. Vine un moment în viaţa oricărui blogger în care încearcă să-şi mulţumească cititorii având un conţinut constant, zilnic. Or, eu nu sunt maşină de scris şi nu pot scrie decât atunci când simt nevoia. Şi chiar nu simt nevoia să scriu pe blog zilnic.
Deasemnea, doresc ca până la facultate să lămuresc câteva aspecte. Va trebui să mă pregătesc pentru o nouă etapă din viaţa mea. Simt că vacanţa asta e pauza dintre două etape majore şi va trebui să profit la maxim de ea ca să-mi încep noua etapă cu bine. Va trebui în această perioadă să-mi definesc nişte scopuri pentru că fără scopuri simt că plutesc în gol. Va trebui să stau zile întregi de vorbă cu mine însumi ca să ştiu până la urmă ce vreau şi cum pot să obţin ceea ce-mi doresc.
Nu am personalităţi multiple. Să nu vă gândiţi la treaba asta ZuZu reprezintă cumva perioada liceului, perioadă în care m-am ales din păcate cu nişte vicii(nu vă gândiţi neapărat la fumat). Cred cu tărie că dacă mă voi învinge pe mine însumi voi avea toată lumea la picioare. Şi m-am săturat să tot amân: mâine, mâine şi iar mâine.

Astăzi este pentru prima dată în viaţa mea MÂINE.

Acum trebuie să fiu imaginea pe care o am în minte.
O menţiune: Pe termen nelimitat voi renunţa la internet. Voi face anumite schimbări. Pentru cei care mă au în lista de messenger îi anunţ că id-ul meu nu mai e valabil. Dacă va fi să păstrez legătura cu cineva îl voi anunţa dacă nu, nu!
Mulţumesc mult pentru înţelegere. La un moment dat m-am gândit (şi cred că încă mă mai gândesc) dacă îmi voi închide definitiv blogul. E o dovadă de prostituţie din partea mea să-mi înşir anumite gânduri aşa, tuturor. Probabil ar fi mai bine să-mi iau naibii un caiet şi ori de câte ori voi simţi nevoia să scriu să trec totul pe foaie. Poate aşa voi fi mai sincer. “Hârtia suportă orice”, zicea o tipă dintr-o carte cu numele pierdut în ceaţă la o oră de franceză dintr-a patra.
Azi e mâine. Azi mă iau în piept pe mine însumi. Dacă voi rata, ar fi o mare nesimţire din partea mea să mai trec pe aici.
Have fun!
Andrei

Pauza pe termen nelimitat. Am ceva de lucru. Poate vin cu stiri dupa ce termin. Have fun!

Ieri, m-am întâlnit cu un vechi prieten. Stătea alături de doi tâmpiţi cu un pet de doi litri de bere în mână. Are vreo 23 de ani, cică lucrează, iar în seara aceea stătea şi bea bere de parcă ar fi un puşti de 14 ani ce vrea neapărat să se simtă cool.
Ţin minte că omul ăsta era un fel de idol pentru mine pe vremea când aveam vreo doişpe ani. Vroiam să fiu tot timpul pe lângă el şi tăceam naibii din gură când mă lăsa prin preajma sa. Cu el m-am îmbătat prima oară. El avea cele mai bune glume. Cu el nu te plictiseai.
Eram doar nişte puşti. Dar ieri, ieri am simţit că-şi dau mâna doi oameni maturi. Mi-a fost ruşine să mă cred superior. Mi-a fost ruşine să realizez că el a rămas ca acum 7 ani. Un puştan…Dar mă liniştesc cumva gândindu-mă că poate e fericit aşa cum e. Că poate niciodată nu s-a gândit la fericire. Că stând între cretinii ăia doi pe bancă, cu tricoul lui portocaliu chiar se bucura să mă vadă.

Innuenda s-a întors.

Deja începe să mă amuze tipa care după ce l-a ales pe “iubi” pentru freză, hainele de pe el, maşină, bani, corp atletic, ochii ăia de îngeraş, ajunge să se întrebe unde a greşit când stă la masă cu gagiul fără să-şi spună o vorbă. Sau când nesimţitul îşi bate joc de ea. Sau porcul că altcumva n-ai cum să-i zici o înşeală.
Deci sincer frate, după toate chestiile astea ajung şi eu să zic: suntem nişte nesimţiţi. Noi ăştia ne credem aşa mai speciali că doar avem parte de cromozomul Y. E greu, greu să găseşti printre noi un bărbat adevărat, sincer, sofisticat şi de încredere…care să nu fie porc.
Uff, oare unde tot greşeşti de-i alegi tot pe cei nepotriviţi? O ajută cineva?

Nu pot spune că sunt ghinionist, dar un lucru e cert: nu prea am câştigat eu concursuri. Dar încercarea moarte n-are aşa că am zis să particip la concursul organizat de PCNews.

Întodeauna am crezut că te schimbi atunci când cei din jurul tău nu te mai înţeleg sau invers. Oare eu m-am schimbat? Şi dacă m-am schimbat: în bine sau în rău? Oricum, măcar mă schimb şi nu rămân acelaşi ca un idiot.

Cert e că nu mă mai simt bine în mijlocul unor oameni. Mi-e lehamite de expresiile unor prieteni. Prieteni, vorba vine…Poţi considera prieten un om de care te-au ţinut legat doar împrejurările? Că ţi-a fost coleg, vecin etc, etc. Nu cred… Prietenul nu e ales de vremuri şi circumstanţe. Prietenul ţi-l alegi tu. Prietenul te alege el. Naiba ştie, sunteţi prieteni. În fine…
Mă enervează când încep s-o iau pe alte căi când vreau să scriu despre o idee foarte simplă. În cazul de faţă ideea aceea simplă ar fi: tu nu îmi eşti prieten dacă joci leapşa cu visele mele. Eu nu mă simt bine în jurul unor oameni care practică zi de zi sportul descurajării.
Plin de ifose, cum sunt eu de obicei, renunţ uşor la astfel de oameni.

De zilele Câmpiei Turzii Daniela Gyorfi a cântat…manele. Manele de zilele oraşului. Mă rog, asta spune tot de gusturile şi valorile organizatorilor.
Hai să felicităm măgărimea sus-pusă!
Oricum, aştept show-ul trupei Voltaj din seara aceasta. 3 lucruri am apreciat la ediţia de anul ăsta: Hara, Voltaj şi toaletele ecologice. Atât. Şi poate tipa ce făcea plăcinte
Iar felul bombastic în care presa locală a prezentat evenimentul dă de gândit.